Interviu în revista AVANTAJE: Nadia Mareș, membră Future Economy Club, despre trecerea de la avocatură la neuromindfulness și drumul spre echilibru, claritate și prezență
Interviu cu Nadia Mareș de la avocatură la neuromindfulness: călătoria spre echilibru, claritate și prezență
„Fiecare viață este o operă de artă, creată prin toate mijloacele care ne stau la dispoziție.” – Pierre Janet
- Cum ai făcut trecerea de la profesia de avocat la psihologie și ce te-a determinat să urmezi acest drum al cunoașterii interioare?
M-am îndrăgostit de psihologie la 16 ani. M-a fascinat nevoia de a înțelege comportamentul uman și, probabil, dorința de a mă înțelege pe mine însămi. În timpul facultății de psihologie, m-am înscris și la Facultatea de Drept, iar apoi am urmat examenul în Barou. Poate că eram prea tânără pentru psihologie atunci, însă avocatura mi-a oferit avantaje de neprețuit.
Clienții pe care i-am reprezentat mi-au fost, în timp, o veritabilă sursă de inspirație. Prin fiecare poveste de viață, am învățat perseverența, seriozitatea, reziliența și empatia. Am exersat curajul și compasiunea – valori pe care le port astăzi în munca mea de terapeut.
Am fost martora suferinței, nedreptății, pierderii, dar și a renașterii umane. Avocatura mi-a oferit o înțelegere profundă a umanității reale – dincolo de măști, aparențe și statut. Clienții a căror viață s-a dărâmat peste noapte m-au învățat să-mi antrenez conținerea și empatia. Experiența din avocatură mi-a oferit cel mai valoros antrenament pentru parcursul meu terapeutic: acela de a rămâne prezentă și de a oferi siguranță și încredere în fața suferinței și a transformării umane — cu aceeași confidențialitate și discreție care definesc ambele profesii.
În urmă cu patru ani, am ales să revin la prima mea iubire – psihologia. Am început formarea în terapie sistemică de familie, lucrul cu părțile interioare și psihoterapie integrativă. Am aprofundat terapia psihosomatică, teoria polivagală și formarea în Neuromindfulness Coaching, o abordare care integrează neuroștiința, mindfulness-ul, autoreglarea emoțională, antrenamentul mental al performanței și cultivarea stării de prezență conștientă. Astăzi, integrez în practica mea principiile neuroștiinței, mindfulness-ului și neurofeedback-ului, atât în terapie, cât și în antrenamentul mental al performanței. Pentru că lucrez și cu sportivi de performanță, urmez o formare în psihologia performanței sportive în Barcelona.
- Cum ai descoperit pasiunea pentru neuroștiință și mindfulness și cum ai ajuns să le combini într-o singură misiune?
Neuroștiința ne ajută să înțelegem de ce rămânem uneori blocați în aceleași stări, de ce amânăm sau de ce ne este greu să renunțăm la anumite obiceiuri. Ne arată cum putem învăța altele noi – prin conștientizare, vizualizare, repetiție și experiență directă. Toate acestea devin posibile datorită neuroplasticității, capacitatea creierului de a se reorganiza și de a crea noi conexiuni neuronale.
Cercetările moderne din neuroștiință au mutat accentul de la studiul zonelor creierului către înțelegerea modului în care rețelele neuronale colaborează și comunică între ele, coordonând emoțiile, gândurile și procesele corporale într-un sistem interconectat. Emoțiile neprocesate sau reprimate nu dispar, ci se manifestă prin tensiuni, dureri sau simptome fizice. Ele mențin sistemul nervos într-o stare de alertă, pregătit pentru reacții de supraviețuire: luptă, fugi sau îngheață.
Experiențele noastre nu sunt determinate doar de ceea ce s-a întâmplat sau de ceea ce ne-a lipsit în relația de atașament din copilărie, ci mai ales de felul în care sistemul nostru nervos a fost impactat și de modul în care am integrat acele trăiri.
Dialogul interior negativ – cum ar fi „Cine mă cred eu?” sau „Ce o să zică lumea?” – poate declanșa starea de supraviețuire chiar și fără pericol real. Criticul interior, inițial protector, devine adesea un obstacol: perfecționism, teamă de eșec sau lipsa sensului.
Mindfulness ne ajută să reglăm activitatea rețelelor neuronale și să restabilim echilibrul sistemului nervos autonom. Studiile arată că practicile de mindfulness – respirația conștientă, scanarea corporală, meditația sau yoga – modifică structura și funcționarea creierului, cresc performanța, motivația, îmbunătățesc reacția la stres, reduc comportamentele automate și susțin reglarea emoțională.
De asemenea, antrenamentele prin neurofeedback contribuie esențial la reglarea activității cerebrale și la îmbunătățirea concentrării, performanței și reglării emoționale. Îmbinarea dintre neuroștiință, mindfulness și înțelegerea dinamicii psihicului uman oferă o cale de transformare profundă. Știința ne explică de ce, iar mindfulness ne învață cum să schimbăm.
- Ce te-a determinat să adaugi neurofeedback-ul în abordarea ta terapeutică?
Sunt trainer certificat în Neurofeedback, o tehnologie de ultimă generație pe care o integrez în practica mea de coaching și terapie. Este o metodă științifică de antrenament neuronal, bazată pe feedback în timp real, care ajută creierul să-și restabilească echilibrul natural și capacitatea de autoreglare.
O folosesc adesea înaintea sesiunilor individuale, mai ales în lucrul cu sportivi de performanță sau profesioniști care urmăresc excelența, dar se confruntă cu stres, epuizare, anxietate sau dificultăți de concentrare. Neurofeedback-ul pregătește mintea și corpul pentru claritate, prezență și transformare, facilitând o conexiune profundă cu sine și o eficiență mult crescută în procesul ulterior de lucru.
- Ce tehnici și metode integrezi în practica ta, atât în sesiunile individuale, cât și în lucrul cu grupurile?
În abordarea mea, lucrez dintr-o perspectivă integrativă – atât în sesiunile individuale, cât și în cele de grup – bazată pe trei etape esențiale ale transformării interioare: conștientizare, integrare și antrenament mental.
Pornim de la înțelegerea sistemului interior. Suntem un ansamblu de gânduri, emoții, părți interioare și istorii familiale care se influențează reciproc. Îi ghidez pe clienți să descopere propriile părți și gânduri interioare – fragmente care poartă frică, rușine, vinovăție sau neputință, dar și pe cele protectoare: perfecționismul, critica, nevoia de control sau retragerea emoțională.
Prin tehnici sistemice și psihosomatice, învățăm să recunoaștem aceste emoții, să observăm tiparele limitative – adesea moștenite transgenerațional – și să eliberăm poverile vechi. Lucrăm activ cu neuroplasticitatea, capacitatea creierului de a forma noi conexiuni neuronale, și consolidăm comportamente noi, perspective și răspunsuri emoționale care susțin autoreglarea și reziliența.
În lucrul de grup, aceste procese capătă o forță extraordinară: oamenii descoperă că nu sunt singuri în fricile, blocajele sau convingerile lor limitative. O singură zi de lucru în grup poate aduce claritate și integrare cât zeci de ore de analiză individuală.
Lucrez cu oameni care își doresc claritate mentală, echilibru emoțional și performanță autentică – nu doar succes exterior, ci și găsirea sensului. Printre aceștia se numără lideri și antreprenori care caută să ia decizii din calm, nu din presiune; sportivi și profesioniști care vor să-și optimizeze concentrarea și reziliența; dar și persoane aflate în perioade de tranziție sau epuizare emoțională, care simt nevoia unei reconectări profunde la propriul sens. Lucrez, de asemenea, și cu adolescenți, care mă inspiră enorm, pentru că este vârsta la care se formează identitatea și încrederea în sine.
Abordarea mea este adaptată fiecărui client – fie că își dorește să reducă stresul, să-și gestioneze anxietatea sau să-și amplifice performanța – dar întotdeauna scopul rămâne același: echilibrul dintre minte, emoție și corp.
- Cum reacționează creierul la stres și cum îl putem calma în câteva minute?
Cea mai rapidă metodă de reglare este respirația conștientă. Corpul nostru este pregătit să facă față stresului acut. Studiile arată că avem nevoie de o doză optimă de stres — numită eustres — care ne motivează, ne crește concentrarea și ne ajută să atingem performanța. După un efort intens, ne simțim obosiți, dar mulțumiți de rezultat, deoarece creierul eliberează dopamină, cunoscută drept „hormonul recompensei”.
Un exemplu practic este exercițiul 4-4-8: inspiri numărând până la patru, ții aerul patru secunde, expiri lent până la opt – activând sistemul nervos parasimpatic, responsabil de relaxare și siguranță. O altă tehnică simplă este scanarea corporală: ne îndreptăm atenția, pe rând, spre umeri, maxilar sau abdomen și relaxăm conștient fiecare zonă. Când corpul se liniștește, creierul primește semnalul că suntem în siguranță.
Cititi intregul interviu in editia tiparita a revistei AVANTAJE din luna noiembrie.
