Cristian Popa: O bancnotă mică, cu o poveste mare: monedele de hârtie, Cartea Recordurilor și frumusețea numismaticii
Suntem în anul 1917. România traversează unul dintre cele mai dificile momente din istoria sa: este măcinată de război, suferind pierderi umane, teritoriale și economice uriașe. Rezervele sunt epuizate, iar materiile prime necesare baterii monedelor de către Ministerul Finanţelor sunt redirecționate către uzinele de armament. Nici contractarea unei monetării care să le realizeze nu era posibilă. În acest context, baterea unor noi monede nu putea fi realizată.
Dar viața de zi cu zi trebuie să continue, iar în comerț este nevoie de „mărunțis”. Așa că, într-o mișcare fără precedent, Ministerul Finanțelor este autorizat să emită „monede de hârtie” de 10, 25 și 50 de bani. O soluție ingenioasă, de avarie, într-un moment de răscruce.
Astfel a apărut biletul de 10 bani, practic o mică pătrățică de hârtie cu dimensiunile de 33 x 44 mm, mai degrabă de dimensiunea unui timbru poștal decât a unei bancnote obișnuite. Cât să încapă în portofelul unei țări aflate în criză. Pentru comparație, este de cinci ori mai mică decât bancnota de 1 leu de astăzi.
Pe lângă unicitatea dimensiunii, micul bilet de 10 bani mai reprezintă o premieră: întrucât pe o parte este imprimată efigia Regelui Ferdinand I al României, este considerată prima bancnotă românească pe care apare chipul unui suveran. Designul i-a aparținut pictorului Horațiu Sava Dimitriu, iar tipărirea a fost realizată la Iaşi, la Serviciul Geografic al Armatei. Sursele istorice spun că în anul 1917 îți trebuiau aproape 100 de astfel de „monede de hârtie” de 10 bani pentru a cumpăra o găină.
Dar această soluție temporară din 1917 avea să intre în istorie, în Cartea Recordurilor mai exact, fiind considerată drept „cea mai mică bancnotă din lume”.
Astăzi, la mai bine de un secol distanță, bancnota mică de 10 bani s-a făcut mare: este căutată de colecționarii pasionați de istorie și de numismatică. Numismatica este știința care se ocupă de studiul însemnelor monetare, monedele și bancnotele fiind apreciate de mulţi drept obiecte de artă, iar colecționarea obiectelor numismatice este o pasiune frumoasă, împărtășită de mulți colecționari, printre ei, și eu.
Povestea monedei-bancnotă ne reamintește că România a știut întotdeauna să se adapteze. Că nu a cedat nici în cele mai grele momente și a mers mereu înainte. Chiar și cu pași minusculi de 33 x 44 mm.
