Ninel Peia: Vaccinarea HPV și ROR – între încredere și constrângere. Lecția suedeză și eșecul românesc!
În Europa ultimilor ani, campaniile de vaccinare au pus în lumină nu doar politicile de sănătate publică, ci și capacitatea statelor de a comunica onest, de a respecta autonomia cetățeanului și de a menține coeziunea socială în fața deciziilor sensibile.
Dacă privim către Suedia, observăm o abordare calmă, echilibrată și profund democratică.
Vaccinarea, inclusiv cea împotriva HPV, este recomandată, nu impusă.
Statul suedez oferă cetățenilor săi informații clare despre beneficiile și riscurile vaccinurilor, încurajând decizii asumate și respectând în mod real dreptul la consimțământ informat.
În Suedia, medicii nu sunt constrânși să devină propagandiști.
Sunt tratați ca profesioniști autonomi, capabili să consilieze pacientul fără să fie amenințați cu pierderea parafei.
În România, în schimb, vedem o tendință alarmantă, comunicarea devine stridentă, autoritară, uneori chiar represivă.
Mesaje agresive în spațiul public, comparații forțate, insinuări culpabilizante și amenințări directe la adresa medicilor care îndrăznesc să pună întrebări.
Managerul Institutului „Matei Balș”, „doctorul” Adrian Marinescu, afirma public că un medic „nu poate fi antivaccinist” și că, dacă este, „nu ar trebui să aibă drept de practică”.
Astfel de declarații nu numai că ignoră libertatea profesională și dreptul la opinie în cadrul unei științe care se bazează pe dezbatere, ci alimentează neîncrederea în întregul sistem medical.
Campaniile de promovare a vaccinurilor, în special HPV și ROR, sunt deseori susținute prin presiuni, condiționări indirecte și tăcerea voită asupra reacțiilor adverse, deși acestea, există și merită tratate cu seriozitate.
Iar când cetățenii percep că li se ascunde ceva, reacția naturală este suspiciunea.
Nu poți cere încredere într-un act medical, când discursul oficial amestecă adevăruri cu intimidări și reduce orice îndoială la „fake-news”.
Modelul suedez arată că rezultatele bune nu se obțin prin teamă sau constrângere, ci prin transparență și respect.
Rata ridicată de vaccinare în Suedia nu este rodul presiunii, ci al coerenței instituționale și al respectului pentru alegerea individuală.
România nu are o problemă de fond cu vaccinarea.
Are o problemă de formă, de comunicare, de respect pentru cetățean, de etică administrativă.
Medicii nu trebuie transformați în mesageri ai unei campanii centralizate și politizate.
Ei trebuie lăsați să-și exercite meseria cu discernământ, într-un dialog real cu pacientul.
Dacă vrem o societate informată și solidară, nu o putem construi pe strigăte și stigmatizare.
Nu câștigăm lupta pentru sănătatea publică punând botniță profesioniștilor și frica în rândul populației.
Câștigăm prin onestitate, respect și echilibru.
Așa cum o face Suedia, fără isterie, dar cu rezultate.
