Future Economy: Interviu cu Verginia Vedinaș: ‘’Poporul român a dat culturii mondiale valori inestimabile’’

EnglishFrenchGermanItalianPortugueseRomanianRussianSpanish

Future Economy: Interviu cu Verginia Vedinaș: ‘’Poporul român a dat culturii mondiale valori inestimabile’’

 

Într-o societate aflată într-o continuă transformare, cultura rămâne un far călăuzitor, o punte între trecut, prezent și viitor. În acest context, doamna Verginia Vedinaș, profesor universitar, autor și deputat, ne oferă o viziune profundă asupra importanței culturii în păstrarea identității naționale. În interviul acordat ne vorbește despre valorile care ne definesc ca popor, contribuția noastră la patrimoniul cultural universal și nevoia de a construi un dialog între generații pentru a îmbogăți zestrea culturală a României.

  1. Cum definiți cultura și ce rol considerați că are aceasta în dezvoltarea unei societăți?

V.V. Einstein spunea despre educație, că aceasta este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai învățat.

Cred că această definiție este valabilă și pentru cultură și de multe ori, în intervențiile mele, scrise sau vorbite, am reprodus această definiție punând în locul educației, cultura.

Eu cred că rezultatul culturii nu se demonstrează prin numărul de cărți citite, prin citatele pe care le-ai reținut, prin versurile pe care le reciți din diferiți poeți. Eu cred că este cult acela care a fost șlefuit de lecturile sale, de cunoștințele pe care le-a acumulat, de învățăturile adunate de-a lungul timpului.

Cândva, o fostă studentă mi-a oferit o carte, cred că era chiar prima ei carte, teza de doctorat pe care o publicase, cu următoarea dedicație: ,,Doamnei profesor Verginia Vedinaș, cea care m-a învățat carte”. E greu să exprim cât de mult m-au bucurat cuvintele acelea simple și curate.

Care credeți că este contribuția culturii românești la patrimoniul cultural universal?

V.V. Sunt un om care respiră dragoste pentru țara lui, pentru România. Sunt unul din cei care nu s-au sfiit niciodată, cum au făcut atâția alții, să-și mărturisească trăirile naționaliste ale ființei sale. Însă un nationalism curat, profund, nu declamat, nu bulevardier, nu aservit unor interese meschine. Un naționalism hrănit cu patriotism autentic, mânat de un singur interes: acela al neamului său, al gliei care m-a zămislit, al oamenilor din care mă trag.

Dintr-o asemenea perspectivă, nu pot decât să vă mărturisesc că, în opinia mea, poporul român a dat culturii mondiale valori inestimabile. E suficient să ne gândim la Brâncuși, olteanul nostru de la Hobița, cel care ,,nu a vrut să sculpteze pasărea, a vrut să sculpteze zborul”.    Brîncuși, zeul țăran, a cutezat să răspundă la întrebarea lui Rockefeller „Cum pot să te ajut?“ într-un mod unic: „Ia şi mătură atelierul!“

În vremurile noastre, în care banul este regele absolut, în fața căruia se înclină cu toții, vă imaginați pe cineva care ar cuteza să dea un asemenea răspuns? Când majoritatea fac temenele până la pământ, doar or apuca vreun ,,crăițar”, e greu de imaginat.

Apoi Gheorghe Zamfir, contemporanul nostru, care face naiul să glăsuiscă și omul să vibreze.

Și Eminescu, pentru că tot suntem în luna nașterii nemuritorului, simbolului culturii naționale. Și pentru că tot a venit vorba despre simbolul identității și culturii neamului nostru, m-am întrebat adeseori de ce Eminescu nu se bucură de gloria recunoașterii lui Goethe, Hugo sau Shakespeare. Poate pentru că limba noastră nu este vorbită de atâția oameni precum engleza, germana sau franceza. Poate pentru că nici noi, românii, ca stat, ca instituții, de-a lungul timpului nu am făcut suficient spre a-i crește gloria.

De ce este important să promovăm un dialog constant între generații? Cum poate acest dialog să îmbogățească cultura românească?

V.V. Pentru că fiecare dintre noi are nevoie de ,,primenire” continuă a aspirațiilor, a trăirilor, a căutărilor chiar. Avem nevoie de repere. Avem nevoie de principii, de îndemnuri, de teze călăuzitoare în viață.

Dialogul ține ,,focul viu” și îl menține în fiecare dintre cei care îl poartă. Creează liantul de continuitate și de schimbare permanentă, de adaptare la nou, păstrând zestrea neprețuită a trecutului, mai vechi sau mai nou. Dialogul hrănește așteptările celor care îl poartă, dar îi pregătește și pentru ceea ce îi așteaptă.

Cum putem încuraja tinerii să se apropie de cultură, mai ales într-o lume dominată de tehnologie și consum rapid de informație?

V.V. Prin exemplul personal, în familie și în mediul apropiat. Prin discuții cât mai multe și mai pline de conținut despre cultura adevărată. Despre simbolurile culturii, naționale și universale. Dar începem cu cele naționale. Prin a ne întoarce la cultura adevărată. O mare parte din ceea ce se manifestă azi este, din păcate, subcultură. Tinerii sunt captivați de non repere sau contra repere.

Până și Eminescu, Luceafărul spiritualității acestui popor, este trecut în neuitare. M-am întors zilele acestea de la Botoșani, unde, am sărbătorit ”Zilele Eminescu” și s-a desfășurat a treia ediție a Conferinței consacrată lui. La bustul din Ipotestiul natal erau câteva coroane stinghere. Era pe 18 ianuarie, la 3 zile de la data nașterii. Ar fi trebuit să fie acoperit bustul de coroane, ca ofrande pentru  geniul Poporului Român. Nici pomeneală.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră identitatea națională și cum credeți că se reflectă aceasta în cultura contemporană?

V.V. Într-o vreme în care majoritatea se feresc să vorbească despre patriotism, despre nationalism sau ,,Interesul Național”,  despre Măria Sa Poporul Român, eu am scris o carte de eseuri juridice care se numește  ”Identitate Națională și iubire de țară”.

Consider ca identitatea națională este buchetul de valori care individualizează un popor și-l face unic între popoarele lumii.  În mijlocul ,,buchetului” este cultura. În jurul ei, ca într-o ichebana a valorilor,  sunt spiritualitatea, tradițiile, limba, istoria, flora și fauna, avuția națională care, din păcate, este din ce în ce mai împuținată, Toate, învăluite în sufletul acelui popor.

Ce rol joacă limba română în păstrarea identității noastre culturale?

V.V.  Un rol imens joacă limba română, care este proclamată de Constituție atât ca limba oficială (art. 13), cât și ca limită de revizuire a Constituției (art. 152). Ca și pentru marele Nichita Stănescu, și pentru mine ,,limba română este patria mea”. Patria sufletului meu. Acum și mereu.

Cum ar trebui să celebrăm, ca națiune, Ziua Culturii Naționale, astfel încât să o transformăm într-un moment de reflecție și mândrie?

V.V. Ar trebui s-o facem cinstindu-l, în primul rând, pe Eminescu. Din păcate, am sentimentul amar că sub denumirea ,,Ziua Culturii Naționale”  s-a încercat să se ascundă ziua și sărbătorea lui Eminescu.

În al doilea rând, ar trebui să o facem comemorându-i pe toți marii oameni de cultură trecuți în eternitate. Peste care, prea adeseori și prea peste mulți dintre ei, s-a așternut praful uitării.

Care sunt valorile fundamentale pe care cultura românească le poate oferi altor popoare?

Prima este, în opinia mea, dragostea de țară și sacrificiul pentru țara ta, cu tot ce înseamnă ea, care se revarsă din opera marilor oameni de cultură, indiferent că vorbim despre muzică, literatură sau pictură. În al doilea rând, bunătatea, sensibilitatea, poezia care mustesc din sufletul românilor. În al treilea rând, dorința de a educa și vindeca prin cultură.

Dumneavoastră, personal, cum vă conectați cu cultura românească? Care sunt formele de artă sau tradițiile care vă inspiră cel mai mult?

V.V. Iubesc cu nesfârșire tradițiile. Ele sunt ,,lada de zestre” a poporului român, cum le-am calificat într-un studiu al meu. Mă întorc la ele de câte ori simt că mă ,,rătăcesc”, ele mă ajută ,,să țin drumul drept în evoluția mea.” Vedeți, vorbesc despre ,,evoluție”, la o vârstă la care mulți consideră că ar trebui să se oprească, să se ”retragă”. Eu nu cred că mă voi ,,retrage” vreodată, pentru că ar însemna să abdic de la a mă desăvârși. În forme specifice fiecărei etape existențiale.

Și asta cred că omul nu are voie să o facă.

Iubesc teatrul, muzica populară și cea ușoară care are conținut, miez, mesaj. Inclusiv muzica  tânără ,,răzvrătită”, a unor formații care sunt de multe ori blamate pentru o pretinsă vulgaritate. Dar când te revolți, când iei atitudine, ai voie să ,,abdici”, cred eu, de la eleganța aceea scorțoasă și austeră.

Dovada acestei iubiri sunt prietenii mei artiști, care îmi înnobilează existența, din toate ramurile artei.

Există o carte, un autor sau o operă de artă românească care v-au marcat în mod special?

Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși, George Enescu.

Credeți că legislația actuală din România oferă suficient sprijin pentru conservarea și promovarea culturii? Ce ar trebui îmbunătățit?

V.V. Nici pomeneală. Păcătuim prin a ne prețui artiștii după ce pleacă dintre noi. Atunci e un interes intens, pentru că acesta face ,,rating”, care a ajuns regele neîncoronat al mass-mediei. Nu contează cât de ,,bună” este o emisiune, important este să facă ,,rating”.

Artiștii continuă să ,,supraviețuiscă”, nu să trăiască așa cum ar impune statutul lor.

Dezinteresul pentru cultură se resimte și din lipsa de interes pentru profesionalismul celor care gestionează fenomenul cultural, pentru meritele lor culturale autentice.

În al doilea rând, se resimte prin instabilitatea celor care conduc acest minister.  Unul din foștii miniștri  ai culturii spunea într-un interviu că s-au schimbat 32 de miniștri în 33 de ani. Și adăuga, făcând o glumă, amară, spun eu, că ne rotim mai tare ca antrenorii de la Steaua. Statisticile oficiale spun că la acest minister au fost 30 de miniștri în 25 de ani. Este, din punctul nostru de vedere o abordare complet nocivă.

Ați avut ocazia, sau doriți să lucrați la proiecte legislative sau inițiative care au legătură cu domeniul cultural? Dacă da, ne puteți povesti despre acestea?

V.V. Da, evident că am interes și sper să-l și pot împlini, chiar în acest mandat de deputat pe care l-am început. Mă voi implica, prin amendamente, în adoptarea proiectului de lege privind viitorul Cod al patrimoniului cultural național, care am înțeles că a fost elaborat de către Guvern și urmează a intra în procedura de adoptare.

Din experiența dumneavoastră, cât de importantă este colaborarea dintre domeniul juridic și cel cultural pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a societății?

V.V. Legile bine alcătuite și făcute în scopul slujirii interesului national, nu  privat sau de partid, sunt premisa unei dezvoltări armonioase a societății, în general și a mediului cultural, în particular. Dar ele nu sunt suficiente. Depinde și de cine le aplică, este important cu câtă bună credință și profesionalism o face.

Cum vedeți echilibrul între tradiție și modernitate în cadrul sistemului juridic românesc?

V.V. Este foarte necesar acest echilibru. Scriam în penultima mea carte intitulata ,,Quo vadis dreptul administrativ?” că trecutul înseamnă rădăcinile noastre. Fără el ne uscăm ca neam, ca națiune.

Dacă ar fi să alegeți un moment din cariera dumneavoastră care v-a conectat profund cu cultura românească, care ar fi acesta?

V.V. Momentul în care am învățat să citesc, nu împlinisem 6 ani. Sora mea, ,,nana”, cum îi zic eu, fiind mai mare ca mine cu 6 ani, era elevă și am învățat cu ea. Din acel moment, eu nu m-am mai jucat. Am citit mereu. Și când mergeam cu gâștele la pășune citeam. Citeam în tren, în autobuz, în pauze și, mai ales, în biblioteci. Premisa culturii sunt cititul și învățatul. Restul vine de la sine.

Dialogul cu doamna Verginia Vedinaș ne amintește că adevărata valoare a culturii constă nu doar în ceea ce învățăm, ci în ceea ce devenim datorită cunoștințelor și experiențelor acumulate. Într-o lume în care tehnologia tinde să domine, suntem provocați să ne reconectăm la rădăcinile noastre culturale, să celebrăm valorile autentice și să le transmitem generațiilor viitoare. Cu un profund respect pentru tradiție și o viziune clară asupra viitorului, doamna Vedinaș ne invită să privim cultura ca pe un liant indispensabil al identității noastre naționale.

Interviu realizat de Raluca Gaina, contributor Future Economy.

 

 

 

 

 

 

Future Economy

Future Economy nu îşi asumă responsabilitatea pentru informaţiile primite şi publicate pe site-ul public. Responsabilitatea conţinutului aparţine exclusiv emitentului comunicatului de presă.

Future Economy nu poate fi trasă la răspundere pentru informaţii false transmise de către beneficiarii comunicatelor/anunturilor de presă.

Future Economyîşi rezervă dreptul de a nu publica comunicatele de presă care conţin exprimări necorespunzatoare sau acuzaţii si încălcări ale drepturilor altor persoane, garantate de Constituţia României.

Conținutul website-ului www.futureeconomy.ro este destinat informării publice. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile Future Economy în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe futureeconomy.ro

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vrei mereu cele mai actuale informatii?