Interviu cu Bianca Sîrbu, Mintea din Spatele Campaniilor de Impact
Bianca Sîrbu este un brand, în sine. Ea este un om de backstage, fiind la cârma multor campanii și evenimente de impact, dar căruia nu îi place să epateze, în vreun fel. Are un fel aparte, uman și cald de a reliefa oamenii în care crede și face lucrurile grele să fie mai ușor de comunicat și de interiorizat. Într-o lume a fondurilor fără fond, am vrut să vedem care este secretul din spatele realității poleite a PR-ului.
1. Ești unul dintre cei mai apreciați PR, din România. Ce înseamnă meseria aceasta, dincolo de titulatură?
De fiecare dată când spun că sunt PR, mă gândesc că cineva încă mai crede că este echivalentul „relațiilor cu publicul”.
Meseria mea face parte din acea categorie care merită deconstruită, pentru a înțelege, cât mai clar, ce reprezintă. Mai exact, ea se referă la a te ocupa de imaginea publică și de comunicarea unei persoane publice, a unei organizații sau a unei companii (comunicare, strategie, gestionare a eventualelor crize, evenimente sau campanii, media relations, monitorizare etc).
- Ai știut, dintotdeauna, ce ai vrut să devii?
Am știut că voiam să devin medic cardiolog, mai precis. 🙂
Am avut repere bune, în acest sens și m-am gândit că mi-ar plăcea să găsesc soluții pentru problemele de sănătate ale oamenilor din jur. Dar, în clasa a XI-a, am realizat că nu știam deloc fizică și nici nu o înțelegeam (spre deosebire de biologie și chimie, la care deja făceam meditație); drept urmare, aș fi plecat cu stângul, de pe loc.
Sora mea (care este cu doi ani mai mare ca mine), urma să dea admiterea la SNSPA și ușor, ușor, m-a atras domeniul creativ. Totodată, dl profesor Dumitru Borțun, care m-a ghidat și mi-a arătat că fac bine ceea ce fac, a fost elementul decisiv în ceea ce am devenit.
- Se pot măsura acțiunile de PR?
Cu certitudine. PR-ul nu este echivalentul matematicii, dar avem rapoarte de evoluție ale instrumentelor utilizate (atât calitativi, cât și cantitativi), în funcție de clientul la care ne raportăm, iar în acest mod putem determina ori chiar schimba strategia inițială, prin optimizarea acțiunilor, în funcție de rezultate.
- Cât contează echipa, într-un astfel de domeniu?
Enorm. Am pus mereu preț pe calitatea umană a oamenilor. Fiind un domeniu solicitant, este complicat (sau chiar imposibil) să realizezi de unul singur campanii ori evenimente relevante. Totodată, rezistența la stres ne face, uneori, să nu fim varianta cea mai bună în gestionarea acestuia, dar asta ne face umani: drept urmare, cred că dincolo de volumul crescut de muncă, este realmente important să ne sincronizăm ideile și forțele, și să lăsăm orgoliile, nefondate, deoparte.
- Ai o energie pozitivă și în toate pozele ești cu zâmbetul pe buze. Care este secretul tău?
Mă bucură nespus această întrebare. Pentru că aș vrea să punctez, chiar silabisit, faptul că social media arată doar crâmpeie dintr-o zi, sau poate doar un moment anume. Desigur că, pe durata unei zile, nu este nimeni, în totalitate, fericit. Cu toate acestea, fac ce îmi place și asta cred că se vede pe chipul meu. Sunt recunoscătoare pentru oamenii din jurul meu, pentru clipele bune, dar și pentru cele provocatoare. Am învățat, cu timpul (dar și cu ajutorul echipei mele fantastice de la „Pagina de Psihologie”) că este important să ne bucurăm de ceea ce avem în prezent și să mai privim, din când în când, în spate, pentru a vedea unde am ajuns.
- Ce îți reproșezi, cel mai des?
Că sunt extrem de repezită. Uneori este un calitate, alteori este un defect. Vorbesc repede și am devenit multitasking, ceea ce poate fi perfect pentru zona corporate, dar personal, înseamnă un consum de energie fantastic, pe care învăț să-l dozez corespunzător.
- Ce nu vrei să spui, niciodată, despre tine?
Nu mai vreau să spun că le pot face pe toate. Pentru mine, „împreună” este extrem de important. Apreciez că sunt un om foarte independent și sunt recunoscătoare, pentru acest lux, dar nu sunt de acord cu a face totul, de unul singur. Oamenii sunt făcuți să trăiască și să se dezvolte în relații (personale, profesionale) și asta sumarizează toată credința mea: că putem fi varianta cea mai „șlefuită” a noastră, doar în relații cu alții semeni.
- Ai un sfat pentru cei ce vor să urmeze un drum profesional, în zona relațiilor publice?
Sunt de părere că, înainte de a ne alege un parcurs educațional, este sănătos să vedem ce înseamnă acesta. Dacă ne-ar plăcea, dacă ne-am vedea lucrând în acel domeniu. PR-ul pare glamouros, dar este un fel de Cenușăreasă. De departe așa poate fi perceput, de aproape înseamnă un număr nelimitat de ore de muncă, înseamnă conectarea și interacțiunea cu zeci de oameni, dar și o permanentă updatare la tot ce este nou. Bref, implică lucrul cu oamenii, iar dacă acesta nu este un punct forte, ar fi de ales o altă meserie.
- Te sperie AI-ul?
Absolut deloc. Cred, cu tărie, că progresul este necesar, dar mai cred că în tot acest tăvălug, latura umană nu poate fi înlocuită, în totalitate.
Aș spune că AI-ul este similar online-ului, și îmi permit a aprecia că majorității ne era frică de el însă, așa cum putem observa, el ne ajută și consider că, dacă reușim să filtrăm informații și content, putem spune că este un instrument de valoare calitativă, nu doar cantitativă.
